Totul e cuprins de linistea care parca prevesteste sfarsitul unei noi zile de toamna.
Imi inalt privirea spre cer si il aud suranzand in spatele meu, iar apoi ii simt bratele puternice si calde ce ma inconjoara cu atata grija si delicatete. Inchid ochii si ma cuibaresc mai bine la pieptul lui, iar apoi ii deschid, asteptand ca cerul sa fie plin de nuante multicolore sau violente .
Totul parca se opreste in loc. Nu se mai aude nici macar un zumzait, un ciripit, iar stanca pe care stam imbratisati parca a adormit.
-Incepe, imi sopteste el la ureche aproape fara glas.
Cerul incepe sa fie de un portocaliu intens imbinat cu un albastru violent care usor, usor incepe sa se prefaca in mov. E asa de uimitor incat am impresia ca respiratia ni s-a oprit.
Dar asta nu e tot: deodata, cerul ia foc si devine de un rosu intens, iar soarele se transforma intr-o pata de lumina ce incetul cu incetul, obosit, parca se indreapta spre pamantul ce pare ca vrea sa il inghita.
Cu cat soarele coboara, cerul incepe sa prinda nuante din ce in ce mai inchise, iar razele aruncate de obositul astru sunt din ce in ce mai blande si slabe. Parca totul este cuprins de o melancolie ce intra in tine pana in cel mai ascuns si intunecat loc al fiintei tale, facandu-te sa privesti uimit intregul spectacol ce seamana cu o batalie intre zi si noapte, intre soare si luna.
Soarele aproape a fost inghitit de nemilosul pamant, iar cerul incepe sa se intunece din ce in ce mai mult.Malefica noapte incepe sa surada din ce in ce mai tare cu cat se apropie momentul cand soarele va disparea, iar ea sa isi astearna peste intreg tinutul sufletul negru luminat de sclipiri jucause si de frumoasa luna ce va domina intregul cer.
Sclipitorul luceafar a aparut deja pe cer anuntand venirea intunecatei sale stapane, ce se pare ca pana in zorii zilei cand un nou razboi va porni intre noapte si zi, ea va domni pe intreg taramul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu