marți, 21 decembrie 2010

O zi de 19 decembrie ...

 Era o zi frumoasa dar si rece , era o zi de 19 decembrie 


        O zi in care toti prichindeii se pregateau de serbarea ce anuntza venirea vacantzei de iarna , iar printre acei mici prichindei eram si eu  , o fata vesela ce vedea viatza printr’un fum de un roz stralucitor , o fata ce avea tot ce vroia .


        In acea zi cu totii priveam fericiti peste masura pe ferestre mirificul dans al fulgilor de nea ce incetul cu incetul acopereau intreg tinutul cu o mantie de un alb pur .


        Era una din minunatele zile ale vietii mele de pana atunci , ultima zi in care am fost fericita ca un copil de numai 9 ani , ca un copil de varsta mea de atunci .


        In aceea zi credeam ca totul va fi special si minunat , dar amarnic m’am inselat , caci aceea zi splendida de iarna ce era inconjurata de dansul miilor de fulgi de nea a devenit o zi trista , atunci cand un om inalt , maruntzel si zgribulit de gerul ierni a sunat la usa casei , ca sa ne spuna ca tu ai plecat din aceasta lume .


        De atunci acea zi  ma bantuie in fiecare an cu amintiri ce ma ranesc si lacrimi ce nu se opresc si nu’mi dau pace .


        Acea zi mi’a schimbat total fiintza . De atunci nu am mai fost fata mereu vesela ce vedea viatza doar printr’un fum roz stralucitor ca luminile din Las Vegas , in aceea zi m’am trezit la realitatea cruda .


        Iar acum in fiecare an de 19 decembrie este ziua , cand amintirile ce vin fara oprire imi umplu sufletul de rani  si vars lacrimi amare la mormantul tau acoperit de un alb pur ca sufletul tau de alta data .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu